Japonia lucrează la un proiect care pare desprins din viitor și care împinge limitele tehnologiei actuale. Planul vizează construirea unei structuri uriașe direct pe Lună. Este vorba despre un inel format din panouri solare capabile să capteze energia Soarelui fără întrerupere. Energia ar urma să fie transmisă constant către Pământ, oferind o sursă stabilă și aproape nelimitată.
Poate Luna să devină noua centrală energetică a Pământului
Japonia are nevoie urgentă de soluții energetice stabile, fiind puternic dependentă de importuri. Așa a apărut „Luna Ring”, un proiect ambițios care mută producția de energie în afara planetei. Conceptul presupune un inel continuu de panouri solare întins de-a lungul ecuatorului lunar, pe o distanță de aproximativ 11.000 de kilometri. Mediul este ideal pentru producerea energiei, deoarece nu există atmosferă sau nori care să reducă eficiența, notează The Times of India.
Practic, o parte din acest sistem ar genera energie fără oprire, datorită expunerii constante la Soare. Energia ar fi apoi convertită în microunde sau fascicule laser și transmisă către stații de pe Terra, unde ar fi transformată în electricitate utilizabilă. Proiectul este dezvoltat de Shimizu Corporation în parteneriat cu JAXA. Idei similare sunt analizate și de European Space Agency prin programul Solaris.
Pentru a face totul realizabil, inginerii iau în calcul exploatarea resurselor lunare și utilizarea roboților autonomi. Astfel, pot evita costurile uriașe de transport al materialelor de pe Pământ. În unele scenarii, inelul ar putea avea o lățime de până la 400 de kilometri, iar infrastructura de transmisie ar include o antenă gigantică de aproximativ 20 de kilometri diametru.
Este „Luna Ring” o revoluție reală sau doar un vis prea mare pentru prezent
Ideea nu este nouă, chiar dacă pare desprinsă din viitor. Conceptul energiei solare din spațiu a fost propus încă din 1968 de inginerul Peter Glaser și analizat ulterior inclusiv de NASA. Noutatea vine din amploarea abordării japoneze, care nu mai vorbește despre sateliți, ci despre transformarea Lunii într-o adevărată platformă industrială energetică.
Dimensiunea proiectului este uriașă, cu estimări ce ajung la aproximativ 4,4 milioane de kilometri pătrați acoperiți cu panouri solare. Asta înseamnă peste 2 trilioane de module fotovoltaice. Argumentele în favoarea ideii sunt solide. Pe Lună nu există atmosferă sau fenomene meteo și există o expunere aproape constantă la radiația solară. Acest lucru ar permite o eficiență imposibil de obținut pe Pământ.
Totuși, provocările sunt la fel de mari ca ambiția. Costurile de lansare rămân extrem de ridicate, construcția într-un mediu ostil este complicată, iar riscurile, precum radiațiile cosmice și impactul cu micrometeoriți, nu pot fi ignorate. Chiar și specialiștii implicați admit că, în prezent, proiectul este mai degrabă un exercițiu de inginerie conceptuală decât un plan pregătit pentru implementare reală.