Ce spune Ion Țiriac despre Ordinul Muncii primit de la Nicolae Ceaușescu și privilegiile pierdute după Revoluție: „Nu mi l-a dat gratis”

La mai bine de trei decenii de la Revoluție, Ion Țiriac a vorbit despre distincția pe care a primit-o de la Nicolae Ceaușescu. Fostul mare tenismen susține că, după 1989, ar fi pierdut beneficiile asociate acestui ordin. Acesta susține că Ordinul Muncii clasa I i-a fost acordat pentru performanțele sale sportive și nu ca o favoare din partea regimului de atunci. În același timp, miliardarul afirmă că, deși a fost legitimat aproape 20 de ani la Dinamo București, nu primește nici astăzi pensie din partea statului român.

„Culmea este că eu totuși am fost milițian 20 de ani! Dinamo… Și nici astăzi nu știu că nu mi-a dat nimeni nicio pensie”, a spus Țiriac pentru sursa menționată. El consideră că distincția a fost câștigată prin muncă și rezultate sportive importante. „Nu mi l-a dat gratis. Adică l-am câștigat cumva”, a adăugat fostul sportiv.

Acesta susține însă că, după schimbările politice din 1989, toate drepturile asociate Ordinului Muncii au fost eliminate. Potrivit declarațiilor sale, primul președinte al României de după Revoluție ar fi decis anularea facilităților oferite celor decorați în perioada comunistă.

Printre avantajele pierdute, Țiriac a enumerat transportul gratuit cu tramvaiul, reducerile de 50% la călătoriile cu trenul și anumite scutiri de taxe sau impozite. „S-au perimat toate”, a concluzionat omul de afaceri.

De ce erau atât de importante distincțiile oferite în perioada comunistă

În timpul regimului comunist, Ordinul Muncii avea un rol mult mai important decât cel al unei simple decorații simbolice. Statul folosea aceste distincții pentru a recompensa și evidenția persoanele considerate valoroase pentru imaginea și interesele regimului. În primii ani ai comunismului, ordinele erau acordate foarte des, ceea ce a dus la o adevărată „inflație” de medalii și la pierderea din prestigiul inițial al acestora.

Ulterior, autoritățile au început să ofere distincțiile mai rar și mai selectiv, multe fiind acordate prin decrete individuale. Sportivii de performanță se aflau printre favoriții regimului, deoarece victoriile lor internaționale erau transformate în instrumente de promovare a imaginii României în străinătate. Pentru conducerea comunistă, succesul unui sportiv român era prezentat ca o dovadă a eficienței și forței sistemului.