A avut loc un cutremur major cu magnitudinea de 6,8. Zonele unde s-a resimțit seismul

A avut loc un cutremur major. Un seism cu magnitudinea de 6.8 s-a produs, luni, în Antile, și s-a resimțit și în Guadelupa, și Martinica. Informația a fost confirmată de  oficiali guvernamentali, dar și de Institutul Geologic din Columbia, informează site Newsweek.com.             

Epicentrul a fost localizat la 16,54°N, -59,49°V, în largul coastei de est a Guadelupei.

De asemenea, epicentrul a fost localizat la 162 km est de Beauséjour (cu o populație de 12.732 de oameni), la 184 km est de Saint-François (cu o populație de 12.732 de oameni) și la 191 km est de Le Moule (cu o populație de 12.732 de oameni), conform site-ului watchers.news.

Cutremur major. La ce adâncime s-a produs seismul

Seismul s-a produs la o adâncime mică, sub 30 de kilometri. Se estimează că 125.000 de persoane au simțit cutremurul mai tare.

Centrul de Avertizare Tsunami din Pacific (PTWC) a declarat că nu există amenințare de tsunami din cauza acestui cutremur.

USGS a emis o alertă verde pentru decese și pierderi economice legate de acest cutremur. Există o probabilitate scăzută să fie victime și pagube materiale.

Seismul, urmat de o replică. Ce magnitudine a avut

Cutremurul a fost urmat de o replică de magnitudinea 6.0, la o adâncime de 10 km (6,2 mile).

Cutremurele care au magnitudinea între 6,1 și 6,9 pot fi distructive pe o rază de 100 de kilometri, în special în zonele vulnerabile.

Cutremurele de-a lungul limitelor plăcilor tectonice sunt, de obicei, cauzate de mișcarea a trei tipuri principale de falii: normale, inverse (de împingere) și de alunecare directă. Faliile normale și inverse implică deplasare verticală – cunoscută sub numele de alunecare directă – în timp ce faliile de alunecare directă prezintă mișcare orizontală. Multe cutremure rezultă din alunecarea oblică, o combinație de mișcare verticală și orizontală.

Cum se produc cutremurele tectonice

Cutremurele tectonice sunt declanșate atunci când energia de deformare acumulată de-a lungul unei linii de falie este eliberată brusc. Faliile conțin, de obicei, neregularități de suprafață, cunoscute sub numele de asperități, care împiedică mișcarea lină între plăcile tectonice. Pe măsură ce aceste plăci continuă să se deplaseze, tensiunea se acumulează până când depășește frecarea care menține falia la locul ei.

Când tensiunea depășește rezistența faliei, segmentul blocat alunecă brusc, eliberând energie sub formă de unde seismice, căldură și fracturare a rocilor. Acest comportament de alunecare prin lipire este explicat de teoria reculului elastic, care descrie modul în care deformarea se acumulează treptat și este eliberată în explozii bruște.