Nu s-a gândit niciodată că războiul va fi din nou în pragul casei ei. O ucraineancă de 99 de ani, nevoită să se refugieze în Moldova

Au fugit de război din orașul Nikolaev și au găsit refugiu peste Prut. Este vorba despre o familie de ucraineni care acum locuiește în satul Volintiri, raionul Ștefan-Vodă. Când orașul lor natal a fost bombardat, familia a decis să plece cu bunica țintuită la pat în brațe, notează tv8.

Cel mai apropiat și sigur refugiu

„Apelul ginerelui meu a rămas în memorie – mamă, trezește-te. Nu am înțeles ce spune, pentru că era imposibil! Ne-am pornit cu bunica în brațe, ne-am urcat în mașină. Fiica și bunica au mers cu mașina, pentru că avem o mașină mică. Iar nepoata mea și cu mine am mers cu autobuzul.

Ne-am hotărât să mergem în Moldova, pentru că nu există nicăieri mai aproape. Nu am fost niciodată în Moldova. Niciodată. Nu mergeam nicăieri”, povestește femeia, cu lacrimi în ochi.

Familia a locuit câteva zile la Chișinău, într-un centru de cazare pentru refugiați. Voluntarii i-au povestit despre satul Volintiri. Acolo, soția primarului a ajutat activ persoanele refugiate din Ucraina.

Nepoata a fost prima care s-a adaptat, și-a făcut deja prieteni și nu a avut nicio barieră lingvistică. Comunică cu alți copii, începe să stăpânească limba română.

O țară mică cu inimă mare

Ucraineanca spune că nu se aștepta la o primire atât de călduroasă într-o țară străină: „Oamenii sunt atât de deschiși, atât de ospitalieri. O persoană intră doar pe poartă – iată 9 litri de lapte pentru tine. Moldova este o țară mică cu inimă mare. Așa o asociez eu”.

Împreună cu bunurile modeste pe care au reușit să le adune, familia și-a adus și toate animalele de companie – trei pisici și un câine. Sunt mai multe animale de companie în noua casă.

„Localnicii ne-au dat aici și o pisică de ziua lui Dașa. Așa că ne-am luat o altă pisică care va merge cu noi în Ucraina. Numele pisicii noastre este Norok. Ni s-a spus că înseamnă noroc. Avem și o pisică, s-a rătăcit. Tocmai a mers de-a lungul drumului și a urmat nepoata. Ei bine, au luat-o, Lizacika”, relatează refugiata.

Așa că familia din Ucraina s-a stabilit în Moldova. În ciuda vieții modeste, oamenii nu se plâng de nimic.

Bunica în vârstă de 99 de ani a supraviețuit foametei și celui de-al Doilea Război Mondial. Ea spune că nu s-a gândit niciodată că războiul va fi din nou în pragul casei ei.

„La acea vârstă, a trebuit brusc să mă evacuez. Fug. Ei bine, de ce, aveam deja 99 de ani. Și așa m-au luat nepoții mei cu ei, nu mă lasă nicăieri. Îmi doresc foarte mult să merg în Ucraina. De când am trăit 80 de ani și cunosc fiecare colț, fiecare drum”, spune vârstnica.

Trupul în Moldova, sufletul în Ucraina

Gândurile despre casă nu-i părăsesc, dar sunt încrezători că într-o zi se vor putea întoarce în Ucraina.

Familia participă în orice mod posibil la viața satului și construiește relații într-un loc nou: „Un sat atât de activ, atâtea evenimente, tot felul de festivaluri. Totul trece și participăm peste tot.

Multe mulțumiri acestei țări, tuturor oamenilor care ne-au întâlnit pe drum, sunt la fel ca noi, sunt mai deschiși, ospitalieri, cu inima deschisă. Și mă înclin în fața lor pentru tot, pentru sprijinul lor”, relatează tv8.