Am văzut ghiveciul pretențios cu psihanaliză fast-food denumit Blonde. Nu vă recomand

Am văzut ghiveciul pretențios cu psihanaliză fast-food denumit Blonde. Nu vă recomand
Marylin pare o păpușă incapabilă să se apere, de parcă s-ar sacrifica pe nu știu ce altar închipuit al industriei de film, sursă foto: captură YT

Ți se spune că nu e un film despre adevărata Marilyn Monroe, e o ficțiune. Și atunci de ce regizorul Andrew Dominik a simțit nevoia s-o exploateze chiar mai mult decât cei din viața ei reală?

Cum să reconstruiești atât de multe Marylin și să dai rateu după rateu

Ok, pot să înțeleg explicațiile despre filmul ficțiune după o biografie reală și care nu e nevoit să reconstruiască factual viața reală a unui personaj celebru și este, de fapt, o reinterpretare artistică. Până aici totul clar. Nu vorbim despre Marilyn cea reală, vorbim despre o altă Marilyn. De aici lucrurile se complică.

Pentru că această regulă cu personajul „Marilyn” este de la bun început încălcată atunci când, în film, ni se prezintă personajul Marylin care vrea totul și personajul Norma care vrea doar o familie dar pentru că ar cam vrea totuși și o carieră, joacă rolul unei alte Marylin, cea pe care o construiește primul producător de film cu care se întâlnește.

Deja devine destul de complicat să urmărești atât de multe Marylin, pe cea din capul regizorului dar și pe cea din capul Normei plus pe Marilyn cea adevărată, cea fără de care nimic din ceea ce vrea să exprime Dominik n-ar mai fi avut vreun sens. Avem deci trei Marylin plus una bucată Norma. Toate cu aceeași singură istorie cunoscută, reală: orfane, actrițe, neînțelese. La care se adaugă ficțiunea propusă de regizor: fără nuanțe, cu o singură miză – cât mai multă durere și suferință, personalitate limitată deci – și de la atâta suferință dusă în extrem, în fiecare moment al filmului, cu timpul, o personalitate inexpresivă.

Când începi să amesteci lucruri reale (pentru că tot timpul filmului apar citate sau acțiuni ale adevăratei Marylin) cu ficțiune de genul celei pe care am descris-o mai sus, în scene filmate parcă special ca să poată fi montate pentru TikTok (cum bine observa o prietenă) – rezultatul este că nimeni nu mai înțelege nimic nici din ficțiune, nici din biografie și iese un ghiveci pretențios cu multă psihanaliză fast-food.

Spre deosebire de rolul său anost și deși e foarte expresivă, Ana de Armas pare că dă probă după probă, în fiecare moment al filmului, am avut senzația la un moment dat că asist la un casting pentru adevăratul film care va începe imediat după ce regizorul o mai vede o dată pe Armas urlând, plângând sau hlizindu-se cu ochii larg deschiși spre cameră.

Reacțiile criticilor care au văzut „Blonde” – numărul I pe Netflix: „Sexist”, „Crud” și „Unul dintre cele mai detestabile filme” – sursă foto: captură YT

Umilințele, abuzurile constante la care e supus personajul Marylin sunt atât de repetitive încât în loc să mă facă să empatizez, m-au făcut să mă gândesc cu ironie la un fel de sfântă a studiourilor, eventual biciuită pentru ca Dominik să poată să reînvie.

Marylin pare o păpușă incapabilă să se apere, de parcă s-ar sacrifica pe nu știu ce altar închipuit al industriei de film, o Maria Magdalena a showbiz-ului, îndurând un fel de purificare barbară aproape spre satisfacția regizorului – recunosc că personal nu sunt vreun mare fan Marylin Monroe dar Dominik chiar pare că o urăște cu toată ființa.

Dialogul inutil și cringe pe care-l are cu fătul nenăscut, scena cu avortul făcut cu forța, sunt, cred, de departe cele mai conservatoare reclame anti-avort pe care le-am văzut. Ori, Marylin Monroe era orice altceva decât o femeie conservatoare, ba chiar, putem spuen că era una dintre puținele voci activiste progresiste de la Hollywood.

Singura scenă semnificativă pare cea în care actrița dorită de o țară întreagă este dusă pe sus, aproape cu forța în camera președintelui (desigur, presupusul John F. Kennedy). Este puternică pentru legătura dintre politic și showbiz, din perspectiva relației de putere dintre cei doi, dominatorul băiat minune al politicii americane și submisiva fată minune a ecranelor.

Însă până și scena aceasta este distrusă de cele două minute de sex oral duse la extrem. Încă o palmă dată adevăratei Marylin Monroe.

Și pentru că tot suntem în era fact-check-ului, iată câteva lucruri reale despre adevărata Marylin Monroe:

S-a căsătorit cu Arthur Miller după ce acesta a fost chemat să depună mărturie în timpul McCarthyismului și al investigațiilor anticomuniste.

Miller a scris „The Crucible” cu care îl sfida pe McCarthy iar faptul că nu doar că i-a fost alături dar s-a mai și căsătorit cu el, a fost un act incredibil de curajos la acea vreme.

Marilyn i-a luat apărarea celebrei Ella Fitzgerald atunci când acesteia nu i s-a permis să cânte la Mocambo și în alte locuri din Hollywood din cauza rasei, sursă foto: captură YT

Marilyn i-a luat apărarea celebrei Ella Fitzgerald atunci când acesteia nu i s-a permis să cânte la Mocambo și în alte locuri celebre din Hollywood din cauza rasismului din acea perioadă.

Fitzgerald a și declarat: „Îi sunt datoare în mod real lui Marilyn Monroe… l-a sunat personal pe proprietarul Mocambo și i-a spus că vrea să mă programeze imediat și că, dacă o va face, va lua o masă în față, în fiecare seară. Proprietarul a spus da, iar Marilyn a fost acolo, la masa din față, în fiecare seară. Presa era în al nouălea cer. După aceea, nu a mai trebuit să cânt niciodată într-un club mic.”

Michelle Morgan, un biograf al lui Monroe, scrie: „Lui Marilyn nu-i păsa ce credeau oamenii despre ea. Avea această ambiție și voia să meargă până la capăt… Se instruia constant, lupta mereu pentru drepturile ei și ale altora. Și, într-adevăr, a contribuit la destrămarea sistemului de studiouri prin … revendicarea drepturilor ei și prin faptul că a cerut să fie tratată ca un individ, ca o ființă umană. A fost o deschizătoare de drumuri”.

Monroe a atacat studioul atunci când conducerea acestuia ar fi vrut ca ea să joace un rol pe care îl considera degradant și a refuzat.

I-au suspendat contractul și se așteptau ca ea să se întoarcă cu coada între picioare. În schimb, aceasta și-a fondat propria companie de producție de film în 1954.

În 1955 s-a dedicat construirii companiei și a început să studieze actoria metodică cu Lee Strasberg la Actors Studio. Mai târziu, în acel an, Fox i-a acordat un nou contract, care i-a oferit mai mult control și un salariu mai mare.

În 1960, a devenit membru fondator al filialei de la Hollywood a Comitetului pentru o politică nucleară sănătoasă.

A fost una dintre puținele actrițe care a vorbit deschis despre faptul că directorii de film au încercat să le exploateze sexual pe actrițe, a vorbit despre faptul că a plecat de la interviuri după ce i s-a făcut o propunere indecentă.

Marilyn Monroe era citită, amuzantă, puternică, o bună prietenă, o mamă vitregă minunată. Și-a petrecut noaptea morții consolându-l la telefon pe Joe Dimaggio Jr. în legătură cu o despărțire.

E adevărat că a avut o copilărie dificilă, plină de abuzuri și de mutări între orfelinate și centre de plasament, dar a devenit o femeie complicată și fascinantă. De ce ai alege atunci s-o umilești într-un film care răstălmăcește întreaga ei personalitate?

Urmăriți B1TV.ro și pe