Andreea Raicu, dezvăluiri emoționante despre relația cu tatăl său. „A trebui să muncesc să-i demonstrez că sunt demnă de dragostea lui”

Andreea Raicu este incontestabil una dintre cele mai de succes vedete din showbiz-ul românesc, însă drumul până la acest punct al carierei ei a fost presărat cu multe provocări pe care a fost nevoită să le treacă.

După ce părinții ei au divorțat, pe când avea doar șapte ani, Andreea a fost crescută de mamă și de bunică. Bunica, o femeie extrem de credincioasă, i-a insuflat vedetei o serie de principii și valori cu care, mai târziu în viață, a fost nevoie să se lupte.

Andreea Raicu, despre rolul credinței în viața sa 

Andreea Raicu mărturistește că, provenind dintr-o familie credincioasă, o mare parte a vieții sale a fost nevoită să se lupte cu sentimentul de rușine și să acționeze întocmai cum îi dicta acest sentiment. Atât în viața profesională, cât și în cea personală, încălcarea principiilor insuflate de familie s-au simțit ca o foarte mare provocare pentru vedetă, chiar și atunci când aceste abateri i-au adus succes și satisfacție.

„Da, foarte mare (n.r. rușinea a jucat un rol mare în viața sa), pentru că provin dintr-o familie profund credincioasă, am fost crescută de o bunică foarte credincioasă și atunci de asta cred că rușinea este un element foarte important, care s-a regăsit în educația noastră.

În primul rând, aveam foarte multă rușine de corpul meu și să nu fiu dezgolită, să nu mă vadă cineva… cum am putut să fac modeling? Pentru că era un job (…), un personaj, dar cumva dacă mi se vedeau părți ale corpului… îmi era rușine, pentru că era ideea că faci asta ca să obții ceva (…) și nu ești nici integră, că vrei să te folosești de părțile fizice, să obții ceva.

După aia… rușinea… asta a fost una foarte grea, rușinea legată de intimitate, pentru că amorul în afara căsătoriei e cu foarte multă vină, nu e bine să facem asta. (…) Adică am crescut cu foarte multe rușini”, a declarat vedeta în podcastul „Tot ce nu spunem”, potrivit Click.

„În copilărie, ca mai toate fetițele, eram iremediabil îndrăgostită de tata”

Cu toate că mama și bunica i-au fost Andreei familie, lipsa tatălui și-a spus cuvântul. Vedeta mărturisește că și-ar fi dorit să se simtă protejată și iubită necondiționat de părintele său, dar în realitate, a fost nevoită să lupte pentru a demonstra că merită și este „demnă” de dragostea lui.

Însă, imaginea vedetei despre tatăl său nu a fost mereu una atât de sumbră, rece și distantă. Pe când era foarte mică, Andreea îi purta o admirație nemărginită, raportându-se la el ca la un ideal de bărbat.

„Nu am avut cea mai bună relație cu tatăl meu, cu toate că în copilărie, ca mai toate fetițele, eram iremediabil îndrăgostită de el. Mi se părea frumos, inteligent, atotcunoscător, cum pare orice adult unui copil. Era foarte înalt și avea un simt al umorului și al autoironiei greu de descris. Era sarcastic și îi plăcea să-i facă pe cei din jur să râdă. Era minunat, sau cel puțin așa îl vedeam eu. (…)

În timp, a trebui să muncesc mult să-i demonstrez că merit să fiu apreciată, iubită, că sunt demnă de dragostea lui. (…) Tatăl e un suport în viață fiecărei fetițe, este acel munte solid care va fi acolo mereu, care nu se va clinti niciodată.

O va apăra și proteja indiferent de ce va face, o va iubi necondiționat și o va face să se simtă cea mai bună pentru că este a lui. Mi-ar fi plăcut să simt asta de la tatăl meu, să știu că sunt importantă și că mă iubește, indiferent de ceea ce am făcut. Mi-aș fi dorit să știu că este mândru de mine și de realizările mele și să știu că va fi lângă mine chiar dacă erau momente în care poate nu îmi ieșeau lucrurile”, a scris vedeta.