Kamara, despre copilăria extrem de dificilă din Guineea: „Urlau, țipau la mine, mă abuzau fizic și psihic” / Artistul a locuit 14 ani acolo alături de mama sa

Kamara e marcat din cauza întâmplărilor din copilărie.

Acesta și-a pierdut pe tatăl când era foarte mic și a fost crescut doar de mama lui în Guineea.

Kamara, victima bullying-ului în copilărie

În contextul certurilor pe care le are la Survivor România 2023, Kamara a explicat că el e obișnuit să se lupte pentru mâncare, pentru dreptatea lui, căci în copilărie a fost victima bullyingului. „Voiau să mă bată, să-mi ia sandviciul, să-mi ia lanțul de la gât. În copilărie m-au abuzat, mi-au furat sandviciul din mână. Urlau la mine, țipau la mine, mă abuzau fizic și psihic”, a povestit acesta în cadrul emisiunii, potrivit Libertatea.

„Aici m-am lovit de caractere foarte dificile, caractere care în copilărie m-au abuzat. Tipologii de oameni care îmi furau sandviciul din mână, gen Ionuț Iftimoaie, sau care urlau la mine, care mă abuzau psihic, cum e DOC”, le-a spus Kamara colegilor săi Ștefania Stănilă și Remus Boroiu. „Suntem departe de casă și sunt momente în care viața ți se desfășoară așa, când stai cu tine. Parcă revezi toate momentele din copilărie până acum”, a început povestirea Kamara, care în primii ani a crescut în România, ulterior, după moartea tatălui, a plecat cu mama sa în Guineea.

„Eu eram alb pentru ei”

„Când am plecat din România, la vârsta de aproape 8 ani, în Guineea, în România erau -10 grade, acolo erau 30. A fost un șoc termic, dar mai ales cultural. Când am plecat din România, am luat și televizorul. Dar am luat și radioul. Era radioul tatălui meu, tatăl meu a murit când aveam 7 ani. Tata a murit în România la vârsta de 31 de ani. Din păcate, sau din fericire, l-am văzut până în ultima secundă, până când era dus la mormânt, înfășurat într-un cearșaf alb, fiind musulman.

Imaginea aia mi-a rămas… Mama a decis atunci să plecăm în Guineea, unde era familia mai mare a tatălui meu. Îi era frică să nu pățească ceva în România, să ajungem la vreun orfelinat. Am deschis radioul acolo, fix în aeroport, când am ieșit din avion… am auzit o limbă ciudată, am vrut să mă sui înapoi în avion, voiam în România, nu voiam acolo, nu înțelegeam nimic. Am început să plâng… M-au convins cu greu să rămân, mi-au spus că va fi doar o vacanță…. A fost o vacanță de 14 ani.

A trebuit să mă fac acceptat de cei de acolo. Eu eram alb pentru ei, ei sunt mai negri decât mine. Și atunci, deși eu în România nu simțisem diferența de culoare pentru că nimeni nu mi-a spus că sunt diferit, iată că în Guineea am aflat că am altă culoare și că nu sunt negru. (…) Eu am fost atât de șocat, încât voiam înapoi în România. A trebui să învăț limba franceză, a trebuit să învăț două limbi locale ca să mă înțeleg cu oamenii, nu toți vorbeau franceză”, a mai spus Kamara.