Italia: Familiile victimelor coronavirusului cer să se facă dreptate

Cincizeci de persoane, rude ale unora dintre victimele epidemiei de coronavirus au depus miercuri plângeri la parchetul din Bergamo pentru felul în care au acționat autoritățile în contextul primului val de infecții cu Covid-19 din Italia, care a raportat peste 34.000 de decese, informează revista Barron`s.

„Nu ne dorim să ne răzbunăm, ne dorim dreptate”, a subliniat Stefano Fusco, în vârstă de 31 de ani, care a creat un grup pe Facebook pentru a intra în contact cu ale persoane care se aflăîn situații similare, după ce bunicul său a murit în urma infecției cu virusul SARS-CoV-2în luna martie,în timp ce se afla internat într-un azil de bătrâni.

Plângerile au fost depuse la parchetul din Bergamo, orașul din nordul Italiei cel mai grav lovit de pandemie, „pentru că a devenit simbolul acestei tragedii, deși victimele provin din toată țara”, a mai spus Stefano Fusco.

În prezent, procurorii din Bergamo desfășoară o anchetă deinvestigație privind criza sanitară declanșată de noul coronavirus Covid-19. Localnicii acuză autoritățile că au întârziat cuaplicărea măsurilor de restricție în vederea opririi și prevenirii răspândirii pandemiei, în contextul în care în zonă erau mai multe focare. De asemenea, familiile celor care au decedat în urma îmbolnăvirii cu noul virus se plâng de lipsa informaţiilor despre cei dragi șiîngrijiri necorespunzătoare primite din partea cadrelor medicale din regiunea nordică a Lombardiei.

Plângerile vor fi examinate de către biroul procurorului, care va decide asupra eventualei începeri a urmăririi penale şi, dacă va fi cazul, asupra încadrării faptelor comise.

”Când a murit, cadrele medicale au uitat să ne comunice”

Cristina Longhini, farmacistă în vârstă de 39 de ani, și-a pierdut tatăl Claudio, 65 de ani din cauza epidemiei de SARS-CoV-2. Deși era foarte bolnav, cadrele medicale au refuzat inițial să-l interneze înspitalul de urgnețe, a spus ea.

”Tatăl meu tocmai se pensionase, era în plină formă atunci când a fost contaminat”, povesteşte ea.

”Au spus că îl internează doar dacă are probleme cu respirația”, a adăugat farmacista.

În momentulîn care bărbatul a fost transportat la un alt spital care era dedicat tratării pacienților Covid-19 din Bergamo, nu existau paturi libere la secția deterapie intensivă.

Longhini spune că familiei i s-a cerut să încerce să găsească un pat de terapie intensivăîn altă parte – lucru pe care au încercat cu disperare să îl obțină, însăfără succes.

”Când a murit, au uitat să ne comunice. Am mers în cele din urmă să identific cadavrul, cu greu putea fi recunoscut, avea gura deschisă, ochii umflaţi ieşiţi din orbite, cu lacrimi de sânge”, îşi aminteşte ea.

”Mi-au predat lucrurile lui personale, printre care haine pline de sânge, aşadar contaminate, într-un sac de gunoi”, a mai spusfemeia.

Întrucât toatecimitirele din Bergamo erau pline, sicriul bărbatului a fost transportat, împreună cu alte zece, cu un camion al armatei spre o destinaţie necunoscută de rudele omului.

În cele din urmă, familia victimei a descoperit, după ce a primit prin poştă factura de la crematoriu, locul în care a fost dus sicriul. Trupul neînsufleţit al bărbatului fusese incinerat la o distanţă de aproximativ200 km, a mărturisit ea.