Consacrata stea-gigant a teatrului și filmului românești Coca Bloos, născută la Piatra Neamţ și din acest 1 octombrie în vârstă de 76 de ani, s-a destăinut despre păcatele trecutului, invitată fiind la o emisiune a televiziunii naționale.
La Satu Mare, în 1973, Alexandru Tocilescu a montat „Războiul Vacii” de Roger Avermaete, o piesă prin care regizorul și-a susținut licența. Coca Bloos a devenit actriță profesionistă după succesul acestui spectacol, cursurile teoretice pe care le urmase în facultate fiind comparate cu cele predate la pe atunci numitul IATC „I.L. Caragiale”. Rolul din „Războiul Vacii” a servit ca subiect al examenului practic pentru disciplina Actorie. Apoi a jucat câţiva ani la Teatrul de Stat din Braşov, înainte să revină la Piatra Neamţ.
„Primul care m-a distribuit în teatrul profesionist a fost Toca (n.r. – Alexandru Tocilescu), la Satu Mare, unde îşi dădea lucrarea de diplomă… Am venit în Bucureşti când aveam 40 de ani, după un traseu frumos – Satu Mare, Braşov şi Piatra Neamţ. M-a luat Cătălina Buzoianu în ‘Uriaşii Munţilor’, la Bulandra. Şi atunci nu mai aveam cum să fac naveta” detalia în 2013 extravaganta interpretă de teatru și film.
Invitată a prietenei de-o viață, criticul Marina Constantinescu, Coca Bloos a plonjat timid în a dezvălui detalii picante amuzante întâmplate la repetiții cu regizorii faimoși alături de care și-a început cariera.
Cunoscută (dincolo de partiturile solide din teatru) pentru rolurile exotice din “După Amiaza Unui Torţionar “ semnat de Lucian Pintilie , „Patul Conjugal” al lui Mircea Daneliuc, „Occident”-ul realizat de Cristian Mungiu sau „Toată Lumea Din Familia Noastră” sub bagheta lui Radu Jude, actrița s-a resemnat despre unele alegeri făcute acum în jur de două decenii.
Bloos și-a amintit aproape în lacrimi, cu o doză de căință, despre anii în care a refuzat să-l joace pe Mefisto în „Faust”-ul lui Silviu Purcărete și despre perioada în care a cucerit o țară întreagă interpretând magistral rolul Elenei Ceaușeșcu alături de Florin Călinescu la Teatrul Mic în piesa „O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu”:
„Am refuzat să joc Mefisto pentru că, să fiu sinceră, mi-a fost frică de personaj. Rolul puteam să-l fac. Eu am făcut întotdeauna diferența între rol și personaj. Mi-a fost frică. Ce să fac? Adică… Să vină „Ăla” peste mine noaptea tot timpul? Mefisto! Diavolul! Dracu’! Scaraoțchi! Necuratul! Satana!… Care alminteri e frumos, care alminteri era… Lucifer! Nu?…
Mi-a fost frică. N-am avut curaj să-i spun lui Silviu. Dar mă rugam să se întâmple ceva! Să se dărâme în jurul meu tot… Știi, că ți-am spus. Și n-am putut.
Am vorbit cu duhovnicul meu Silviu Tudose. Era acolo și părintele Gordon de la Ilie-Gorgani. Și părintele mi-a spus… „Păi, dumneavoastră v-ați ales această muncă, această trudă. Trebuie s-o faceți! Lucrați în Teatrul Mic. Dumneavoastră ați jucat-o și pe Elena Ceaușescu!”, iar eu i-am răspuns „Da, părinte, dar eu o trec pe pomelnic! Să-mi cer iertare pentru că am făcut ce am făcut… Că biata femeie nu greșise într-atâta încât să fac eu pe scenă ce-am făcut…”
Cumva neașteptat, luând în considerare stilul actoricesc plin de extreme excelent jucate, în ultimul deceniu Bloos și-a arătat tot mai des afinitatea pentru spiritualitate, făcându-și simțită prezența la evenimente și colocvii naționale pe teme religioase. Tocmai pe acest fond momentul frământărilor cu piesa „Faust” a răvășit-o iremediabil.
După ce-a cerut însetată sfatul duhovnicului, artista s-a lovit de sfatul obiectiv al părintelui care i-a sugerat să-și respecte meseria și contractul și să joace ceea ce i se cere, inclusiv rolul diabolic al personajului Mefisto, lăsând totuși alegerea finală în favoarea interpretei de teatru.
Coca Bloss a decis ca în final să refuze propunerea lui Purcărete de-a juca Diavolul în montarea după Johann Wolfgang von Goethe și conștientizează astfel consternată cadranul dificil în care a izolat legătura profesională cu foarte apreciatul regizor:
„Nu cred că a trecut ușor și nici nu cred că… Nu m-a iertat! Sunt convinsă de lucrul ăsta” s-a resemnat memorabila actriță.
Întrebată despre definiția Iubirii în zilele noastre, Coca Bloos a conchis: „Iubirea mea?… N-am avut familie. Pentru că Nesfârșitul, Infinitul, pentru mine a fost dragostea pentru oameni pe care am exprimat-o, în felul meu și cât am putut, prin teatru.”