Economia Europei crește, dar România rămâne în urmă. Ce arată datele

Economia Europei a prins un ușor impuls în 2025, dar realitatea din teren rămâne inegală și plină de contraste. În timp ce unele state au înregistrat creșteri solide, altele au stagnat aproape complet. Aceste diferențe sunt alimentate de presiuni globale, dezechilibre structurale și o competiție internațională tot mai intensă, notează Euronews.

Cine a crescut cel mai mult și de ce există diferențe atât de mari între economiile europene

Europa economică nu evoluează în același ritm, iar diferențele devin tot mai vizibile. Spania s-a remarcat cu cea mai puternică creștere a PIB-ului real dintre marile economii, în timp ce Germania a rămas în urmă, confirmând dezechilibrele din interiorul Uniunii. Per ansamblu, economia UE a avansat cu 1,5% în 2025, peste nivelul de 1,1% din 2024, potrivit Eurostat, însă această medie ascunde contraste semnificative.

Irlanda iese complet din tipare, cu o creștere spectaculoasă de 12,3%. Aceasta nu este explicată de economia reală, ci de activitatea marilor multinaționale, în special americane, și de strategiile lor fiscale. În același timp, state mai mici precum Malta și Cipru au înregistrat ritmuri solide, de 4% și 3,8%. De asemenea, economii din Europa de Est, precum Macedonia de Nord, Croația și Bulgaria, au depășit pragul de 3%.

Specialiștii spun că această dinamică este, de fapt, firească. Țările mai puțin dezvoltate cresc mai rapid pentru că recuperează decalajele și adoptă mai repede tehnologie. În schimb, economiile mature avansează mai lent.

De ce conduce Spania și de ce rămâne Germania în urmă

Diferențele dintre marile economii europene sunt tot mai evidente, iar clasamentul din 2025 spune o poveste clară. Spania s-a detașat ca lider, cu o creștere a PIB-ului real de 2,8%, în timp ce Germania a coborât la polul opus, cu doar 0,2%, la egalitate cu Finlanda.

Nici celelalte economii majore nu au impresionat. Italia a avansat cu doar 0,5%, iar Franța a înregistrat o creștere modestă de 0,8%. România se află și ea în partea inferioară a clasamentului, cu un avans de 0,7%.

În spatele acestor rezultate stă un factor tot mai important, presiunea exporturilor chineze, așa-numitul „al doilea șoc chinezesc”. Acesta lovește în special economiile bazate pe exporturi, precum Germania și, într-o măsură mai mică, Italia. Practic, avantajul competitiv al acestor țări este erodat la nivel global.

În contrast, Spania este mai puțin dependentă de acest model și beneficiază inclusiv de o politică de imigrație mai deschisă, care susține creșterea populației active și, implicit, economia.

Cât de mult contează migrația și productivitatea în creșterea economică

O parte importantă din avansul economic al unor state europene vine, de fapt, din crearea de locuri de muncă și din creșterea populației, susținută în special de migrație. Totuși, imaginea nu este atât de optimistă dacă privim mai atent productivitatea, care stagnează în multe economii mari. Acest lucru ține pe loc și salariile.

Chiar și în Spania, considerată cea mai performantă economie majoră din UE, producția per angajat a scăzut ușor. În același timp, producția per oră lucrată a crescut abia marginal. Creșterea populației a susținut PIB-ul total, dar ridică semne de întrebare în ceea ce privește nivelul de trai pe cap de locuitor.

Perspectivele rămân totuși solide. OECD estimează pentru Spania un avans de 2,2% în 2026, cel mai ridicat dintre marile economii europene, mult peste Marea Britanie. În paralel, turismul a devenit un motor important pentru țările mediteraneene. Totodată, Italia a fost ajutată de fondurile europene post-pandemie, dar afectată de presiunea exporturilor chineze. Franța, deși marcată de instabilitate politică, a reușit să își mențină o reziliență surprinzătoare.