Un proiect de lege aflat în dezbatere parlamentară redeschide discuția despre pensiile speciale acordate aleșilor locali. Inițiativa vizează un beneficiu controversat, reglementat legal, dar amânat constant din cauza impactului bugetar și a criticilor publice.
Proiectul aflat pe masa Parlamentului vizează indemnizațiile speciale destinate primarilor, viceprimarilor și președinților de consilii județene, introduse printr-o lege adoptată în anul 2019. Deși cadrul legal a fost stabilit, aplicarea efectivă a fost amânată în fiecare an, pe fondul disputelor legate de costuri și de diferențele față de pensiile obișnuite.
Conform legislației existente, pensiile speciale urmau să fie calculate în funcție de durata mandatelor și de nivelul indemnizației brute încasate în timpul exercitării funcției. Formula prevedea acordarea a 0,40% din indemnizația brută lunară pentru fiecare lună de mandat, cu un plafon maxim echivalent cu 144 de luni. În funcție de poziția ocupată și de vechimea în funcție, sumele estimate ar fi variat între aproximativ 6.000 și 18.000 de lei pe lună. Dacă legea ar fi intrat în vigoare, mii de foști aleși locali ar fi devenit automat eligibili pentru aceste beneficii.
În prezent, România are aproximativ 2.800 de primari în funcție, la care s-ar fi adăugat viceprimari și președinți de consilii județene. Raportat la ultimele trei decenii, numărul total al celor care ar fi putut solicita aceste indemnizații speciale ar fi ajuns la zeci de mii, potrivit Cancan.
Această perspectivă a alimentat temerile privind presiunea suplimentară asupra bugetului public, într-un sistem de pensii deja considerat fragil.
Un proiect inițiat de USR propune eliminarea completă a pensiilor speciale pentru aleșii locali, înainte ca acestea să fie puse efectiv în plată. Inițiativa urmează să fie analizată în Camera Deputaților, fiind necesare avize din partea a cel puțin șapte comisii parlamentare.
Susținătorii proiectului susțin că aceste pensii ar crea dezechilibre majore și ar depăși de câteva ori pensia medie din România. În schimb, criticii eliminării consideră că funcțiile publice de conducere implică responsabilități care ar justifica o formă de recompensare suplimentară.