Supriza „românească” de la Australian Open. Maria Ciubatoru: „Când făceam și eu un punct frumos nimeni nu mă aplauda”

Supriza „românească” de la Australian Open. Maria Ciubatoru: „Când făceam și eu un punct frumos nimeni nu mă aplauda”
Foto: Facebook / CSM Focsani

Chiar în ziua majoratului, Maria Ciubotaru, fetița unor foști handbaliști din Focșani, va juca pentru calificarea în optimile Australian Open al junioarelor.

„M-am pregătit cu Adrian Voinea la Focșani. M-a mai ajutat cu antrenamente, cu sfaturi” dezvăluie Maria Ciubotaru, puștoaica ce a luat calea Bucureștiului la 14 ani la fel ca „Voinicu”, românul care citea cărți în metroul parizian cu care mergea la Roland Garros, ca să-l bată pe legendarul Boris Becker.

La 14 ani, s-a mutat singură în București

Maria a plecat singură în Capitala ca să-și urmeze visul: „La 14 ani m-am mutat un an de la Focșani la București ca să lucrez cu Tomai Firicel, fostul antrenor al lui Hănescu și Halep” , a declarat Maria Ciubotaru pentru ProSport.

„Este o fată liniștită, așezată, cu picioarele pe pământ. Are grijă să facă și școală în limba engleză, prin corespondență. Am lucrat cu ea 3 ani. Ca tenis este iute, mânace: îndemânatică, pune scurte, schimbă direcția, simte jocul”, sintetizează și Firicel Tomai, antrenorul fără de care Halep și Hănescu nu ar fi reușit în tenis.

„Am revenit la ai mei după perioada cu domnul Firicel, dar din 2021 m-am mutat din nou la București unde mă antrenez la „By the Lake”, în Herăstrău. Îmi merge foarte bine!” povestește Maria, fetița crescută pe zgură dar care adoră să joace pe terenurile tari, cimentate și vopsite, așa cum sunt și cele de la Melbourne.

Românca a mai povestit, de asemenea, că îi place să joace „hard”: „Cimentul favorizează rapiditatea mea, mișcarea pe picioare. Chiar dacă vine mingea mai repede mă mișc iute și pot să replic. Ăsta este avantajul dat de suprafața aceasta de joc, de aici, de la Melbourne”.

„Maria joacă repede, intră în minge. Asta pentru că, în cei 5-6 ani cât am lucrat cu ea, 5 luni pe an, ne antrenam în săli cu parchet sau suprafață iute din Focșani” decriptează Răzvan Bucuroiu secretul apetenței lui Ciubotaru pentru terenurile pe care se dispută 74 la sută din turneele circuitelor mondiale ale tenisului.

„Pandemia ne-a prins chiar antrenându-ne pe terenul (n.r. recondiționat) de ciment de la CSM Focșani”, completează Bucuroiu, baiatul antrenorului care l-a făcut tenisman pe Adrian Voinea atât cât „Voinicu’” să ajungă pe locul 37 ATP.

Mai mult decât atât, Maria spune că nu urmează un anume model în tenis. „Sincer, nu prea am modele în tenis. Mie îmi place să fiu agresivă, să încerc să ghidez, eu, jocul. Mă mișc foarte bine. Intenționez să îmi creez avantaje, mai ales, când sunt în atac, fac pasul în teren sau țin de linia de fund. Așa îmi construiesc punctul cel mai facil. Evit să fiu împinsă la mai mult de un metru-doi de fundul terenului pentru că, fiind scundă, nu sunt deloc avantajată și risc să fiu încorsetată în defensivă. Adversarele știu că dacă mă împing în spate își deschid terenul și obțin unghiuri”.

„Suprafața de joc mi s-a părut puțin rapidă la început”, nu ascunde Ciubotaru senzația troită când a lovit primele mingi contra australiencei Alana Subasic.

„A necesitat să mă obișnuiesc cu mingiile noi, se schimbau destul de frecvent pentru că își pierdeau presiunea. Eu nu sunt obișnuită să mi se schimbe așa de repede mingiile de joc ! Am fost obligată să ajustez, antrenorul (n.r. Cosmin Georgescu) de pe margine, încerca să îmi atragă atenția că un plus de era util”, analizează Maria, pentru , debutul ei în “Marele Șlem”.

„Nu o știam pe adversară (n.r. Alana Subasic). Ceva sumar de la antrenorul meu. Aveam ceva informații despre australiancă de la o fată din România care jucase cu ea. În mare, știam din povestirile cu ei” este francă Ciubotaru care a anticipat cum și în ce fel va evolua o australianca: „Mă așteptam să fie agresivă, să aibă încredere mai ales că juca la ea acasă. Eu am plănuit să fiu calmă și extrem de concentrată mai ales că nu am mai jucat pe o asemenea arenă, cu tribună populată cu spectatori iar aceștia să fie împotriva mea”, dezvăluie Maria trăirile contrastante de pe terenul 13.

„Când făceam și eu un punct frumos nimeni nu mă aplauda”

„Când făceam și eu un punct frumos nimeni nu mă aplauda. Când greșeam, toată lumea urale pentru Subasic” debordează de sinceritate Ciubotaru care avea o galerie de câțiva români printre care și familia Fota, olteni autentici care își pun casele la dispoziția tenismanilor români spre găzduire de 5 stele în care includ și teren de tenis (cu suprafață ca la Australian Open) și nocturnă.

„Subasic era destul de agresivă, atât pe dreapta dar și cu reverul. Jocul ei este construit să exercite presiune, mai ales că lovește foarte plat. Mingea nu sărea deloc iar australianca stătea foarte bine pe picioare, pășea mereu în teren. Trebuia să fiu foarte atentă, să anticipez, să mă mișc, să folosesc atuurile mele” evidențiază, strategic, Maria percepția stilului care face legea în tenisul feminin.

„Dacă dădea tare, trebuia să fiu jos pe picioare, să contrez cu o minge în plus înapoi. Dacă făcea câte un winner (n.r. lovitură câștigătoare) căutam să nu mă panichez” fiica foștilor handbalisti Ciubotaru. “A fost necesar să stau cu ea în joc, să țin de raliuri pentru că nici nu greșea așa ușor. Trebuia să am ritm în schimburile lungi” socotește Maria care a profitat de cele 39 erori neforțate ale australiencei invitată să evolueze la Open-ul austral al junioarelor (Subasic a primit un wild-card pe tablou).

„Părinții sunt acasă, știau că se dă meciul pe o aplicație TV, le-am zis la ce oră joc. Le-am spus . M-au asaltat cu mesaje, mama m-a sunat. Nebunie, s-a dus peste familie, le-a zis cum și ce am făcut. Mare nebunie acasă acum !” își trăiește cu măsură Maria bucuria primul meci câștigat într-un “Grand Slam”. „Maria este o luptătoare. Ambițioasă și cu apetență pentru un tenis complet, ofensiv” nuanțează Bucuroiu.

„Familia mea a fost permanent conectată la tot ce se întâmplă în sport. M-am dus la tenis pe la vreo 6 ani, doar așa pentru mișcare. Am simțit o oarecare înclinație spre tenis. Așa a pornit totul !” nu a uitat Ciubotaru de ce și când a pus mâna pe rachetă.

„Mă antrenez în București dar sunt încă egitimată la CSM Focșani 2007 (tatăl ei, Viorel Ciubotaru, este antrenorul echipei de handbal după ce a fost președintele clubului). Mă mai ajuta, așa puțin, cu bani dar acum sunt o serie de probleme ivite la club” știe Maria că în cafeneaua părinților este contul și soldul viitorului ei în tenis.

„La primul turneu australian, de la Tarragon, au venit de la Zoo cu tot felul de animale, insecte și lighioane în cutii speciale. Șerpi, păienjeni. Toată lumea era panicată, speriată. Au fost surprinși că mie nu mi-a fost frică. Am pus păianjen pe mână, șarpele pe gât” are convingerea Maria Ciubotaru că în tenis ai nevoie disperată de curaj.

Urmăriți B1TV.ro și pe